Durerea crunta a actritei Eugenia Serban. Isi tine fiul inchis in casa pentru a nu se autodistruge: „Cu toate supararile…”

Eugenia Șerban trăiește de 15 ani un coșmar tăcut, pe care abia acum a avut puterea să-l povestească public. Fiul său, Lorans, ajuns la 32 de ani, este captiv între pereții propriei case, sub supravegherea mamei, după ani întregi de luptă cu dependența de droguri și jocuri de noroc.

Situația este atât de gravă încât, în anumite perioade, actrița a fost nevoită să obțină un ordin de protecție împotriva propriului copil, de teamă că s-ar putea răni sau că ar putea răni pe cineva din jur.

Drumul chinuit al unei mame care nu renunță

Invitată într-un podcast realizat de Bursucu, Eugenia a vorbit pentru prima dată despre realitatea grea în care trăiește:

„Primul lucru pe care îl fac, de cele mai multe ori, este să aprind candela, pe care într-o anumită perioadă nu puteam să o aprind, pentru că eram supărată pe Dumnezeul meu și candela nu stătea aprinsă. Dar încet, încet am reinvățat drumul către Doamne-Doamne, partenerul meu de drum, cum îi spun eu, și după care îmi fac cafea. Și, pe urmă, îmi încep ziua, depinde. Există ceva frumos pentru mine, prietenii, copilul. Cu toate supărările pe care mi le-a adus, indiferent de situație, îl voi iubi la fel de mult pentru că e copilul meu. A făcut 32 de ani. Mă supără. Des. Dar își aduce aminte destul de des să-mi spună că mă iubește. Și atunci, supărarea devine puțin mai lină. Nu este încă foarte bine, dar sper că va veni ziua în care să fie foarte bine. E un drum greu.”

Povestea Eugeniei nu e doar despre lupta cu dependența copilului, ci și despre propria luptă cu boala. Actrița a trecut prin două forme de cancer, în paralel cu încercările disperate de a-l salva pe Lorans. Într-un moment de sinceritate dureroasă, a spus că a fost nevoită să-l îndepărteze temporar din casă, doar pentru a-și putea proteja viața și echilibrul psihic.

Ea recunoaște că vinovăția o apasă zilnic. Când Lorans era copil, ea era ocupată cu filmările și turneele, iar timpul petrecut împreună a fost puțin. Însă cele mai mari răni au venit după moartea tatălui lui Lorans, o traumă care i-a amplificat instabilitatea. De atunci, totul s-a transformat într-un cerc vicios.

„Nu mai există și nici nu l-am ținut până la capăt pentru că este copilul meu. Indiferent dacă sunt persoane care nu m-au înțeles de ce l-am reprimit acasă. L-am reprimit pentru că nu vreau să-l pierd. Am văzut o degradare foarte mare și nu îmi doream să-l pierd. Fiecare dintre noi reacționăm diferit atunci când suntem puși în anumite situații. Când primim un diagnostic de boală, cum este cancerul, când ne lovim de o astfel de problemă, așa cum este cea a băiatului meu, și reacțiile pot fi diferite. Dar toți spun că dacă s-ar întâmpla cu copilul meu, eu nu aș accepta. N-ai de unde să știi.”

Actrița mărturisește că a fost nevoită să ia decizii grele pentru a-l ține pe fiul ei pe linia de plutire. În primii ani de criză, Lorans era încă sub tutela ei, ceea ce i-a permis să intervină decisiv. A hotărât să-l trimită din țară, în încercarea de a-l ține departe de tentații. A fost o perioadă cu rezultate bune, dar nu a durat. Dependențele nu i-au dat pace, iar recăderile au fost frecvente.

„De când au început primele probleme, au trecut 15 ani. Eu până anul trecut nu am vorbit niciodată despre asta. Foarte adevărat că până acum 2 ani nu a fost niciodată atât de rău. Acum 15 ani, el era încă sub tutela mea, pentru că era perioada aia când nu putea să decidă el tot, și atunci eu aveam un cuvânt de spus. Atunci am luat eu hotărârile și a fost bine o perioadă. Dar se știe că este un drum greu, anevoios. L-am ținut o perioadă chiar plecat din țară, pentru că riscul la recăderi este foarte mare.”

Totul s-a agravat în ultimii ani. Problemele lui Lorans au degenerat până în punctul în care viața în comun a devenit imposibilă fără control constant. Eugenia spune că mulți oameni din jur nu au înțeles decizia ei de a-l primi din nou în casă, după episoadele critice, dar pentru ea, singura opțiune reală era să îl protejeze, chiar cu riscul propriei liniști.

Sacrificiile nu s-au oprit la carieră sau la viața personală. Totul s-a învârtit în jurul supraviețuirii fiului ei. Deși viața a adus-o în puncte-limită, actrița a continuat să-și urmeze intuiția de mamă. În spatele reflectoarelor și al aplauzelor, lupta continuă într-o tăcere chinuitoare, între speranță și epuizare.

Podcastul realizat de Bursucu a scos la iveală nu doar o poveste personală, ci o realitate în care mulți părinți se regăsesc în tăcere. O realitate despre cum iubirea poate deveni un zid de protecție, chiar și atunci când durerea e constantă și finalul e incert. Eugenia Șerban nu cere mila nimănui, dar a ales să vorbească pentru ca alți părinți să nu se simtă singuri în fața acelorași lupte.