Câți bani poți ține în casă fără să-i declari: Ce spune legea și ce riscuri implică

Românii continuă să țină bani în casă, deși digitalizarea prinde tot mai mult teren. Mulți aleg numerarul pentru că le oferă un sentiment de siguranță și independență, mai ales în cazuri neprevăzute.

Care este limita legală pentru banii ținuți în casă

„Numerarul rămâne întotdeauna accesibil”

, spun cei care se bazează pe el în lipsa internetului sau a telefonului.

Alții spun că îi ajută să țină mai bine evidența cheltuielilor, pentru că atunci când văd banii fizic, evită să-i risipească pe lucruri inutile. Un alt motiv des invocat este utilitatea banilor cash în cazuri extreme: pene de curent, probleme la bancă, instabilitate sau pierderea locului de muncă. Specialiștii financiari susțin ideea unei rezerve în numerar echivalente cu 3 până la 6 luni de cheltuieli esențiale, cu condiția să fie bine ascunsă și ferită de pericole.

În România, legea nu interzice păstrarea banilor cash acasă, indiferent de sumă, atâta timp cât aceștia provin din surse legale și pot fi justificați. Nu există un plafon fix stabilit prin lege.

Totuși, autoritățile fiscale pot ridica semne de întrebare dacă apar tranzacții care depășesc anumite praguri sau dacă în timpul unor controale sunt găsite sume mari fără acoperire documentară.

„Pentru retragerile de numerar mai mari de 1.000 de euro, băncile sunt obligate să raporteze tranzacțiile suspecte către ANAF”

, se arată în reglementările privind prevenirea evaziunii fiscale.

În plus, există limite și în ceea ce privește operațiunile cu numerar: de obicei, bancomatele permit retrageri zilnice de până la 3.000 de euro, echivalent în lei. Dacă cineva vrea o sumă mai mare, trebuie să anunțe banca din timp și, în unele cazuri, are nevoie de aprobare. Astfel, chiar dacă legea nu limitează direct suma din casă, sistemul bancar și fiscul pot interveni atunci când apare suspiciunea că banii provin din surse nedeclarate.

Riscurile care vin la pachet cu păstrarea banilor în casă nu sunt deloc de neglijat. În primul rând, există riscul evident al furtului. Fără seifuri sau alte măsuri de siguranță, o locuință cu bani cash devine o țintă ușoară pentru hoți.

La fel de periculos este și riscul unui incendiu sau al altui accident casnic care poate duce la pierderea banilor. În al doilea rând, numerarul nu produce niciun venit – nu aduce dobândă, nu se înmulțește și, mai rău, își pierde valoarea în timp. În contextul inflației, banii ținuți sub saltea își pierd din puterea de cumpărare.

Iar dacă o persoană nu are documente care să dovedească proveniența banilor, pot apărea probleme legale serioase în cazul unor controale fiscale.

Ce se întâmplă în alte state europene

La nivelul Uniunii Europene, există reguli clare care limitează folosirea numerarului, tocmai pentru a combate evaziunea fiscală și spălarea banilor. De exemplu, în Spania, dacă o persoană transportă mai mult de 100.000 de euro în numerar, este obligată să facă o declarație oficială la autorități.

În Italia, legea impune un plafon de 5.000 de euro pentru o singură tranzacție efectuată cash. În multe țări din vestul Europei, este deja interzisă orice plată cash care depășește 1.000 de euro.

Aceste măsuri sunt parte dintr-un plan mai larg al UE de a promova plățile electronice și de a limita economia informală. Tendința e clară: tot mai puțin numerar, tot mai mult control și transparență financiară. Deși în România nu s-au impus încă astfel de restricții la același nivel, este clar că direcția generală merge spre digitalizare și fiscalizare completă a tranzacțiilor.