Semne clare că ai fost deocheat! Leacurile pe care bătrânii le folosesc pentru a alunga rapid deochiul

Persoanele care cred că au fost deocheate povestesc că starea de rău se instalează pe neașteptate, la scurt timp după ce au intrat în contact cu cineva. Printre semnele considerate clare se numără durerile de cap puternice, resimțite altfel decât migrenele obișnuite și care nu dispar după calmante. De asemenea, apar amețelile și senzația că „îți fuge pământul de sub picioare”, oboseala care nu are nicio explicație și lipsa de energie.

Mulți spun că devin agitați, nervoși, trec brusc de la o stare la alta și uneori simt nevoia să plângă. Tradiția mai notează și căscatul repetitiv sau lăcrimarea, considerate semne sigure că persoana a fost atinsă de deochi.

Ce spun tradițiile: cum se îndepărtează energia negativă

În credința populară românească, deochiul nu a fost trecut niciodată cu vederea. Din generație în generație s-au transmis metode de „dezlegare” și de protecție. Una dintre cele mai folosite rămâne rugăciunea, rostită fie de un preot, fie de cineva apropiat care știe „cuvintele de dezlegare”. Se spune că aceasta rupe legătura energetică negativă și îl ajută pe cel afectat să-și recapete echilibrul.

Un alt leac folosit este apa descântată. Aceasta se pregătește prin rostirea unui descântec de protecție peste un vas cu apă, din care persoana se spală pe față sau bea câteva înghițituri, pentru a alunga răul. În mai multe regiuni ale țării, oamenii obișnuiesc să poarte ață roșie la încheietura mâinii, medalioane sfințite, cruciulițe sau alte amulete, considerate capabile să țină departe influențele negative.

Pe lângă rugăciuni și obiecte de protecție, descântecele rămân printre cele mai puternice metode folosite de bătrâni pentru a „rupe legătura” deochiului. Acestea sunt transmise pe cale orală și sunt rostite într-un cadru liniștit, de obicei de o persoană în vârstă, cunoscută pentru credința și experiența sa. Printre cele mai cunoscute se află:

„Fugi deochi, dintre ochi,
Că te-ajunge-o vacă neagră, cu coarnele să te spargă,
Să te-azvîrle peste mare
În pustiu, în depărtare,
Acolo să pieri ca ziua de ieri,
Ca roua de floare, ca spuma la soare…”

Un alt descântec des folosit spune:

„Ieși, deochi,
Din capul lui Ion,
Din inima lui,
Din tot locul.
Să rămâie curat
Și luminat,
De Dumnezeu Sfântul lăsat…”

Aceste versuri sunt rostite cu voce joasă și cu convingere, iar cei care le practică spun că persoana afectată își revine treptat după ce ritualul este îndeplinit.

Deși medicina modernă nu recunoaște deochiul ca pe o boală, mulți oameni susțin că au simțit efecte reale după o privire sau o interacțiune încărcată negativ. În satul românesc, deochiul continuă să fie văzut ca o influență care slăbește corpul și mintea, iar descântecele, rugăciunile și simbolurile de protecție rămân metode vii de apărare, menținute și astăzi în practica populară.