Abia acum a putut să spună. Abia acum s-a aflat de ce s-a retras, de fapt, Călin Georgescu, din politică

Călin Georgescu a anunțat luni, 26 mai, că se retrage complet din viața politică, declarând că nu va mai ocupa nicio funcție publică și că nu intenționează să înființeze un partid.

Potrivit declarațiilor sale, alegerea este una personală, motivată de nevoia de liniște și sănătate în familie.

„Alegerile pentru funcția de președinte din 2025 s-au încheiat. Odată cu acestea, am ales să închei și implicarea mea activă în procesul politic, considerând că această etapă a mișcării suveraniste s-a încheiat din punctul meu de vedere. […] Nu doresc să ocup nicio funcție în statul român în actuala situație”, a spus el.

Subtilități ale retragerii: factori ideologici, juridici și simbolici

Analiștii politici consultați de „Adevărul” susțin că decizia nu este una impulsivă și că trebuie privită în contextul unei conjuncturi mai ample.

Cristian Pîrvulescu, analist politic cunoscut, a afirmat că retragerea lui Georgescu nu a fost doar rezultatul unei decizii personale.

„În primul rând, este important să observăm că Georgescu nu a reușit să transforme capitalul său ideologic într-un proiect politic viabil, în ciuda unei prezențe notabile în mediile alternative și a unui discurs construit pe o combinație de antioccidentalism, ecologie mistică și naționalism etnic radical.”

Potrivit lui, mesajele promovate de Georgescu, deși elaborate, au depășit cadrul democratic:

„Retorica sa, deși aparent erudită, s-a îndepărtat de orizontul democratic și s-a apropiat de concepte fasciste incompatibile cu normele constituționale.”

Pîrvulescu a mai adăugat că există și o posibilă latură juridică în această decizie.

„De-a lungul ultimilor luni, au apărut în spațiul public suspiciuni privind legături neclare cu anumite entități externe, inclusiv din zona rusă, dar și acuzații privind promovarea de idei extremiste, ceea ce, în actualul context geopolitic, au atras atenția instituțiilor statului.”

Astfel, este posibil ca retragerea să fi fost parte a unei înțelegeri mai largi:

„Nu este exclus ca această retragere să fi fost recomandată, formal sau informal, în cadrul unor negocieri sau în schimbul unei „calmări a apelor”.”

În plus, analiștii susțin că, deși Georgescu a conturat un curent ideologic distinct, nu a reușit să se impună ca lider legitim.

„În mod paradoxal, deși el a deschis un culoar ideologic, nu a fost acceptat ca lider legitim.”

Prin urmare, retragerea poate reprezenta și o strategie de menținere a influenței simbolice:

„O retragere voluntară îl menține într-o poziție simbolică și poate permite o eventuală reactivare ulterioară, atunci când conjunctura va fi mai favorabilă.”

Călin Georgescu a explicat într-un alt pasaj că renunțarea la politică este un gest de responsabilitate.

„Aleg să fiu, de acum înainte, un observator pasiv al vieții publice și sociale. Nu este o renunțare, ci o alegere responsabilă făcută cu respect față de popor și cu înțelegere față de situația actuală.”

Acesta a mulțumit susținătorilor și a pledat pentru liniște și profesionalism în societate:

„Lumea este sătulă de conflicte, războaie, grabă, violență și exces de politică. În România, lupta politică exagerată a dus la deprofesionalizare.”

Analistul politic George Jiglău consideră că anunțul lui Călin Georgescu a fost unul neașteptat și că ar putea avea legătură cu problemele juridice în curs.

„Domnul Georgescu a acționat mânat de niște interese foarte concrete, folosindu-se de combinații cu tot felul de persoane aflate – și combinațiile, și persoanele – la granița legalității, interese care sunt ale lui, dar se suprapun și cu interese mai ample ale altor entități din țară și din afara țării.”

Jiglău sugerează că decizia de a se retrage ar putea fi o mișcare strategică pentru a reduce presiunea publică și juridică.

„E posibil și să încerce să se retragă din prim-plan în așa fel încât să mai dilueze atenția opiniei publice, jurnaliștilor, chiar a procurorilor, de pe activitățile lui și ale apropiaților lui.”

Totodată, Jiglău consideră că absența sa de pe scena politică nu este greu de realizat.

„Ieșirea din scenă a domnului Georgescu e relativ ușor de făcut. Nu deține nici o funcție, nu e membru sau în conducerea vreunui partid, nu trebuie să urmeze vreo acțiune politică în urma acestui anunț.”

Totuși, nu exclude revenirea acestuia în alte forme, inclusiv în mediul online.

„Rămâne de văzut dacă în calitate de „observator pasiv” Călin Georgescu va continua să posteze clipuri analitice/mobilizatoare pentru urmăritorii lui în perioada următoare.”

Pe termen scurt, mesajele sale par să indice o retragere totală, dar în opinia lui Jiglău, o revenire nu poate fi complet exclusă:

„În baza felului în care a formulat anunțul, nu ar trebui să îl mai regăsim printre candidați nici peste 5 ani, nici altă dată. Dar, având în vedere această modalitate greu de citit în care a acționat până acum, nu putem exclude posibilitatea să îl regăsim pe post de „salvator al neamului” oricând în viitor.”

Cristian Pîrvulescu susține o idee similară, explicând că o revenire este posibilă în funcție de evoluția climatului politic și social.

„Istoria politică ne arată că astfel de figuri revin adesea în perioade de criză, în calitate de „profeți marginalizați” sau de voci ale unui naționalism resentimentar.”

Dacă actualele partide nu reușesc să răspundă eficient problemelor, Georgescu ar putea redeveni atractiv pentru o parte a electoratului.

„Georgescu poate redeveni atractiv pentru o parte a electoratului radicalizat, mai ales în mediile online, unde el nu a dispărut cu adevărat.”

În concluzie, spune Pîrvulescu:

„Retragerea din politică nu echivalează cu dispariția din ecologia radicală a discursului public. Este, mai curând, o formă de repliere strategică.”

Călin Georgescu a avut o carieră extinsă în domenii administrative, academice și internaționale.

Între 1986 și 1989 a fost inginer la Făgăraș. În 1991 s-a apropiat de zona politică, fiind președinte al asociației Tineretul Ecologist din România și colaborând cu senatorul Marcian Bleahu.

Tot în acel an, a ajuns la Ministerul Mediului, transferat de Bleahu, devenit ministru.

Între 1992 și 1994 a urmat stagii în Marea Britanie și SUA, fără detalii clare. Ulterior, a fost secretar general în minister și coordonator național al Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă.

A ocupat și funcțiile de Director Executiv al Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă și raportor ONU la Geneva.

În 2020, a fost propus ca prim-ministru de AUR. În 2022 a fost numit președinte de onoare al partidului, dar a plecat ulterior.

Între 2021 și 2024 a fost lector la Centrul Universitar Pitești. Deși prezent în discursul suveranist, Călin Georgescu a fost mereu o figură controversată.