Cu ce se scoate dopul de ceara din ureche: Recomandarea medicilor ORL-isti

Cerumenul, cunoscut popular ca „ceara din urechi”, poate bloca canalul auditiv, îngreunând procesul natural de curățare al urechii.

Deși are un rol protector esențial, captând impuritățile și împiedicând dezvoltarea bacteriilor, acumularea excesivă de cerumen poate cauza disconfort și probleme auditive, fiind nevoie de intervenția unui medic ORL-ist pentru îndepărtarea în siguranță a acestuia.

Obstructia canalului auditiv: simptome și evaluare medicală

Blocarea urechii cu cerumen vine însoțită de simptome precum durere, senzația de ureche înfundată, zgomote deranjante în ureche (tinitus) și diminuarea auzului pe partea afectată. Medicul specialist stabilește diagnosticul cu ajutorul unui otoscop – un instrument prevăzut cu o sursă de lumină și lupă, care permite examinarea în detaliu a urechii interne.

Chiar dacă o persoană a mai avut astfel de episoade, simptomele nu trebuie asociate automat cu un nou blocaj de cerumen. De aceea, doar consultul medical poate confirma cauza exactă. Odată stabilit diagnosticul, îndepărtarea cerumenului se face sub supravegherea medicului pentru a evita rănirea urechii medii sau interne.

„Nu încercați să eliminați ceara cu ajutorul bețișoarelor de ureche, mai ales dacă ați suferit o intervenție chirurgicală la ureche, aveți timpanul perforat, ureche dureroasă sau scurgeri!”

Obiecte precum bețișoarele, acele de păr sau alte ustensile introduse în canalul urechii pot agrava situația.

„În aceste moduri puteți împinge ceara mai adânc și puteți leza grav mucoasa canalului auditiv și chiar timpanul.”

Ceara este produsă de glandele din pielea conductului auditiv, împreună cu firele mici de păr, având rolul de a opri particulele de praf și alte impurități care pot afecta timpanul. În mod normal, excesul de cerumen este eliminat natural, dar în anumite situații – secreție crescută sau curățare incorectă – acesta se poate compacta și bloca canalul.

Acumularea de cerumen apare adesea tocmai din cauza folosirii bețișoarelor de urechi, care, în loc să curețe, împing cerumenul în profunzime.

Medicul ORL-ist are la dispoziție mai multe metode pentru a înlătura ceara acumulată. Se poate folosi o chiuretă – un instrument curbat și mic – sau un aspirator special. O altă variantă presupune utilizarea unei pere din cauciuc pentru spălarea urechii cu apă caldă, în timp ce medicul supraveghează întregul proces.

În situațiile în care pacientul se confruntă frecvent cu astfel de acumulări, pot fi recomandate picături pe bază de peroxid de carbamidă, aplicate zilnic timp de 4 până la 8 săptămâni. Totuși, acestea trebuie folosite cu precauție, numai la recomandarea medicului, deoarece pot irita pielea canalului auditiv.

Pentru cei care nu au timpanul afectat, există și metode de autoîngrijire acasă, dar cu mare grijă. Una dintre aceste metode presupune înmuierea cerumenului. Se pot aplica, cu ajutorul unei pipete, câteva picături de ulei mineral sau peroxid de hidrogen în ureche, de două ori pe zi, dar nu mai mult de 4-5 zile. După acest interval, ceara devine mai moale și mai ușor de eliminat.

O zi sau două mai târziu, se poate folosi o pară de cauciuc umplută cu apă caldă pentru a clăti canalul auditiv. Capul se înclină, urechea se trage ușor în sus și spre spate pentru a alinia canalul auditiv, iar după spălare, se lasă apa să se scurgă. Este esențială uscarea atentă a urechii cu un prosop curat sau chiar cu un uscător de păr setat pe aer cald și viteză mică.

Uneori, e nevoie ca procesul de înmuiere și clătire să fie repetat pentru a elimina complet acumularea de cerumen.

„Dacă simptomele nu se ameliorează după câteva tratamente consultați medicul.”

O altă soluție la îndemână este folosirea peroxidului de oxigen. Se aplică 3-4 picături în fiecare ureche, apoi se folosește o seringă cu apă călduță pentru clătire, cu atenție la presiune.

„Asigurați-vă că presiunea nu este prea mare, în caz contrar puteți leza urechea.”

După clătire, se poate introduce un tampon umezit în alcool, iar capul se înclină pentru a usca bine canalul.

Pentru curățarea regulată a urechilor, există și alte metode simple:

• Spray cu apă de mare – folosit zilnic pentru menținerea igienei canalului auditiv.
• Ulei de parafină cald – aplicat în ureche, urmat de un jet blând de apă caldă câteva zile mai târziu.
• Amestec de apă și oțet de mere – în părți egale, încălzit ușor și folosit pentru spălarea urechii.
• Ulei de măsline – încălzit și aplicat în ureche, apoi urechea se șterge cu un prosop.
• Picături cu carbonat de sodiu – pentru eliminarea cerumenului.

Indiferent de metoda aleasă, e esențial să se evite folosirea unor obiecte care pot împinge ceara mai adânc sau pot provoca leziuni.

Pentru orice îndoială sau disconfort persistent, consultul la un medic ORL rămâne cea mai sigură opțiune.