Drama neștiută a lui Cristi Chivu! Boala năucitoare de care suferă! Ce a ajuns să facă astăzi fostul căpitan al naționalei de fotbal

Cristi Chivu a trecut prin cel mai greu moment al vieții sale în 2010, când, în timpul unui meci între Inter Milano și Chievo, s-a ciocnit violent cap în cap cu Sergio Pellissier. Impactul i-a provocat o fractură craniană gravă, iar fotbalistul român a fost scos de pe teren cu targa.

Deși nu-și amintește momentul impactului, a realizat imediat gravitatea situației:

„Îmi amintesc că eram pe jos și-mi amintesc ochii doctorului care a venit repede. Ei puneau mâna să vadă: «Ai sânge, n-ai sânge?», dar eu nu mai aveam os, era gaură acolo, în cap! Băgam mâna, era pielea așa… Și atunci le-am zis: «Vedeți că am asta». Eram conștient, dar aveam paralizată toată pe partea stângă, braț, picior. Nu-mi simțeam absolut deloc membrele”

„Le-am zis să fie foarte deschiși și cinstiți cu mine, să-mi spună despre ce e vorba”

Imediat după accident, Chivu a fost dus la spital, unde a fost informat că trebuie operat de urgență.

„Le-am zis să fie foarte deschiși și cinstiți cu mine, să-mi spună despre ce e vorba. «Trebuie să scoatem bucățile de os din creier», mi-au spus.”

Cu luciditate, Chivu a sunat-o pe soția sa, Adelina, încercând să o liniștească:

„Am liniștit-o pe Adelina, i-am zis că trebuie scos un edem de pe creier și mă întorc acasă”

În timp ce aștepta în preoperatoriu, gândurile negre au început să îl copleșească:

„Am început să mă gândesc la ce-i mai rău …”

Medicii i-au explicat riscurile intervenției:

„Trebuie să reconstruim osul, craniul. Faptul că nu-ți simți mâna și piciorul nu sunt semne pozitive, dar nici nu trebuie să ne îngrijoreze, pentru că poate să fie vorba de mai mulți factori”

Conștient de pericol, Chivu și-a spus cu resemnare:

„Lăsați-mă așa cum sunt! Că eram lucid, gândeam, vorbeam. Zic: «Ok, n-o să mai merg, o să învăț. Nu îmi mai simt mâna, asta e, am mâna dreaptă»”

După operație, chiar dacă nu-și recăpătase complet simțurile, s-a simțit ușurat că-și păstrase memoria:

„Când m-am trezit tot nu-mi simțeam mâna, nu-mi simțeam nici piciorul, dar îmi aminteam totul. Și eram cel mai fericit pentru că îmi aminteam!”

Chiar dacă i s-a luat telefonul timp de două săptămâni pentru a evita încărcătura emoțională, a reușit să treacă peste.

Revenirea pe teren a fost un proces lent și anevoios.

„Când am început să alerg pentru prima oară pe teren, la o lună și ceva distanță, nu puteam să stau în picioare. N-aveam repere, făceam trei pași și cădeam pe jos. Deci eu am pornit de la zero, practic.”

A fost nevoit să-și găsească puncte fixe de sprijin vizual, precum fanionul sau bara porții:

„Ușor, ușor am învățat să merg, să alerg, să fac lucruri și a venit și vremea când trebuia să joc”

După o perioadă de recuperare grea și plină de provocări, Cristi Chivu a reușit să revină pe teren într-un mod care i-a uimit pe toți. Sub comanda lui José Mourinho, a participat la cel mai important sezon din cariera sa, câștigând cu Inter Milano campionatul Italiei, Cupa Italiei și Champions League.

Totuși, experiența prin care a trecut l-a marcat profund:

„Singurul lucru care mi-a rămas întipărit în minte a fost faptul că mi-am văzut moartea cu ochii. Ceea ce nu-i ușor să gestionezi. Începi să îți cam dai seama care-s prioritățile în viață și pentru ce merită să lupți și pentru ce merită să nu lupți”

Întors în prezent, Chivu privește în urmă cu luciditate și împărtășește ce a învățat:

„Repet, e oportunitate pentru că am descoperit altă latură a omului, care e mai importantă decât orice, a tatălui și a soțului … Sunt lucruri care m-au schimbat. Pentru mine viața mea e așa: până la decesul tatălui, după decesul tatălui și după accidentarea la cap. Sunt 3 vieți”